Istoria dezvoltării automatizării

Istoria automatizării se întinde pe mii de ani, evoluând de la simple dispozitive mecanice la sisteme sofisticate care conduc industria modernă. Mai jos este o prezentare generală a etapelor cheie în dezvoltarea automatizării:

1. Dispozitive mecanice antice și timpurii

  - Înainte de era comună: civilizațiile antice au inventat dispozitive mecanice simple, cum ar fi pârghiile, scripetele și roțile de apă pentru a reduce forța de muncă și a îmbunătăți productivitatea. De exemplu, matematicianul grec Arhimede a proiectat un șurub de apă pentru irigare.

  - Evul Mediu: Ceasurile mecanice și automatele au fost dezvoltate în Evul Mediu, reprezentând încercări timpurii de automatizare mecanică. Mecanismele de ceasornic au devenit fundamentul mașinilor mai complexe.

2. Prima revoluție industrială (sfârșitul secolului al XVIII-lea până la începutul secolului al XIX-lea)

  - Putere cu abur și mașini: Revoluția industrială a marcat ascensiunea motoarelor cu abur și a echipamentelor mecanice. Mașini precum spinning jenny în producția de textile au permis automatizarea parțială, îmbunătățind considerabil eficiența.

  - Mecanisme de control timpurie: Pe măsură ce mașinile au devenit mai complexe, a fost nevoie de control automat. În 1788, James Watt a inventat regulatorul centrifugal pentru a regla turația mașinii cu abur, unul dintre primele dispozitive de control automat.

3. A doua revoluție industrială (sfârșitul secolului al XIX-lea până la începutul secolului al XX-lea)

  - Energia electrică și automatizarea timpurie: Introducerea energiei electrice a permis ca mașinile să fie alimentate cu motoare electrice și controlate cu sisteme electrice, înlocuind sursele mecanice de energie. Senzorii și releele au început să fie utilizate pentru formele timpurii de automatizare.

  - Producția pe linia de asamblare: În 1913, Henry Ford a introdus linia de asamblare în producția de mașini, automatizând o parte a procesului de producție. Standardizarea și diviziunea muncii au fost cheia acestei abordări.

4. Dezvoltarea teoriei controlului (mijlocul secolului XX)

  - Teoria controlului feedback-ului: În anii 1940, matematicianul Norbert Wiener a dezvoltat conceptul de cibernetică, introducând sisteme de control prin feedback. Aceste sisteme ajustează intrările pentru a menține stabilitatea, formând fundamentul controlului automat automat modern.

  - Integrare mecanică și electronică: Pe măsură ce tehnologia electronică a avansat, sistemele de automatizare au început să încorporeze controlere electronice, senzori și comutatoare, permițând un control mai complex și mai precis al mașinilor.

5. Ascensiunea informatică și a tehnologiei informației (de la mijlocul până la sfârșitul secolului al XX-lea)

  - Controlul digital și integrarea computerelor: În anii 1960, dezvoltarea calculatoarelor a transformat automatizarea. Au fost introduse mașini cu control numeric (NC) și roboți industriali, permițând automatizarea sarcinilor înalt specializate. Proiectarea asistată de computer (CAD) și fabricația integrată de computer (CIM) au revoluționat producția.

  - Controlere logice programabile (PLC): În 1968, a fost introdus primul PLC, înlocuind sistemele tradiționale bazate pe relee cu control electronic programabil, o piatră de temelie a automatizării industriale moderne.

6. A treia revoluție industrială și automatizarea modernă (de la sfârșitul secolului al XX-lea până în prezent)

  - Automatizare și robotică inteligentă: Până la sfârșitul secolului al XX-lea, roboții industriali au devenit folosiți pe scară largă în industrii precum producția de automobile și electronica. Acești roboți erau programabili, permițând automatizarea sarcinilor complexe cu o mai mare precizie și eficiență.

  - Integrarea sistemului: sistemele moderne de automatizare integrează componente mecanice, electrice și digitale, împreună cu tehnologii avansate precum inteligența artificială (AI), big data și Internetul lucrurilor (IoT), conducând la procese de producție complet digitalizate și inteligente.

7. Tendințe viitoare

  - Inteligență artificială și sisteme adaptive: Odată cu progresele în învățarea automată și în analiza datelor mari, sistemele de automatizare devin din ce în ce mai inteligente, capabile de auto-învățare și control adaptiv, optimizând procesele în timp real.

  - Fabrici complet autonome (producție inteligentă): în viitor se pot vedea fabrici complet autonome, uneori denumite „producție fără lumină”, în care procesele de producție sunt complet controlate de sisteme inteligente cu intervenție umană minimă.

Automatizarea nu doar a transformat producția, ci și a revoluționat domenii precum transportul, asistența medicală și serviciile, jucând un rol esențial în promovarea societății moderne. Sanan se dedică automatizării industriei, cu module IO, carcase șină DIN, blocuri terminale.